Erso’s Blog

Nu am mai scris de mult… Asa sunt eu, scriu in valuri. Sunt zile in care nu scriu nimic si apoi zile in care scriu 5-6 posturi.
Dar sa zicem ca am avut scuze acum. De ce? Pentru ca vineri la pranz un prieten mi-a propus sa dam o fuga pana la Viena. Nu, nu restaurantul craiovean ci orasul Austriac. Mi s-a parut interesant si seara la zece fara un sfert eram deja la iesirea din Craiova.

A fost un week-end excelent de shopping si vizitat. Viena e un oras frumos, foarte frumos. Centrul, adica vechea cetate, are o forma aproximativ hexagonala cu bulevarde late ce urmaresc vechile ziduri ale orasului. In interior sunt numai cladiri vechi, monumente arhitectonice.
O traditie in Viena, in perioada Sarbatorilor de Iarna, este organizarea asa-ziselor Targuri de Craciun - Christmas Markets. Cel mai mare dintre acestea se organizeaza in fata primariei - Rathaus. Mi-a placut mult organizarea: toate “baracile” erau construite din lemn si aveau acelasi design. In ele, comercianti vindeau tot felul de lucruri, incepand de la suveniruri si mergand pana la dulciuri si mancare. Vinul fiert era la mare cautare si era vanut in diferite prezentari. Cel mai mult mi-a placut (cum arata si mirosea, doar sunt sofer, nu puteam sa beau) cel cu capsuni. La noi se pune scortisoara, la ei se pun capsuni. Avea o culoare si un miros divin.
Exceptand acest week-end, de marti m-am ocupat de doua proiecte personale, doua bloguri colective. Unul dintre ele a fost (re)lansat si o sa scriu mai pe larg intr-un alt post. Celalalt e un proiect mai serios, destinat nu numai pietei locale/nationale. Inca mai avem de lucru si n-o sa-l lansam pana cand nu o sa fie complet functional.

Mai jos va invit sa va delectati cu ceva poze din Viena.

Vedere de pe Akropolis:

In a doua poza, e o cladire care pe mine m-a impresionat prin arhitectura ei. Nu stiu exact ce fel de cladire este dar as tinde sa spun ca e o sala de sport ceva.

Stie cineva mai multe?

Insula Theodoru sau mai bine spus insula caprelor. De ce Insula Caprelor? Pentru ca aceasta insula a fost declarata rezervatie naturala si pe ea acum locuiesc cateva zeci de capre salbatice Cretane, fara a fi deranjate de oameni. Singurele persoane care pot pasi pe insula sunt cei care se ocupa de ingrijirea acestora, in special de adaparea lor. Apa dulce este pompata direct de pe insula mare, printr-o conducta subacvatica. Inainte sa se realizeze aceasta conducta, in fiecare seara era adusa apa cu un vaporas. In rest, caprele au tot ce le trebuie aici.

Apele din jurul insulei sunt extraordinar de limpezi iar distanta relativ mica de fata de insula Creta o face o atractie importanta pentru amatorii de snorkeling care vin aici cu canoele, hidrobicicletele sau chiar inotand.

In imediata apropiere a insulei se afla epava unui avion german picat in timpul celui de-al doilea razboi mondial.

In perioada venetiana a Cretei, pe insula era construit un turn care semnaliza toti locuitorii Cretei de apropierea piratilor din timp, acestia avand timp sa se pregateasca.

Ca si suprafata, este destul de mare, lucru foarte bun pentru capre pentru ca le ofera un teritoriu larg unde se simt exact ca in salbaticie, nefiind deranjate decat de barcile cu turisti care se apropie de insula insa relieful acesteia (este foarte inalta iar marginile sunt abrupte) le confera un avantaj considerabil, fiind deranjate foarte putin de catre aceste barci.

Am ramas impresionat de 2 lucruri aici: apa extraordinar de limpede si un cocalar autohton cu o barca de viteza care asculta muzica la maxim in golful din partea de sud a insulei. Se pare ca specia Cocalarus Cocalarus e raspandita peste tot pe planeta.

Cateva poze:

Spuneam acum ceva timp ca am fost oarecum dezamagit de mancarea din Creta. Putin, peste, multi cartofi prajiti…

Iata si cateva poze cu ce am mancat in timpul vacantei din Creta:

Pot spune ca cel mai mult mi-a placut mix grill-ul. Exceptand un singur fel de peste care nici nu stiu ce era. Probabil ca in mod normal era bun dar il arsesera rau de tot, era scrum. File-ul de peste spada a fost in schimb delicios. Peste tot era turnat un sos de lamaie delicios, si acum regret ca nu am intrebat chelnerul cum se face. Mi-a placut mult si Stifado-ul dar aceeasi dezamagire: continea cartofi prajiti.

Friptura de porc si cea de vita au fost luate ambele in aceeasi seara, cea de vita de catre mine si cealalta de catre Trabook. Pot spune ca eu am reusit sa mananc putin peste jumatate in timp ce ea a reusit s-o termine. Eu am 120+Kg iar ea are ~50 kg.  Si acum ma intreb unde o fi reusit sa bage atata carne

Asa se servea Coca-Cola intr-un bar din Xania, Crete:

<- Aici in comparatie cu un pahar de bere.

<- Aici in comparatie cu o mana.

Pot spune ca paiul ala avea o juma’ de metru lungime… pe putin.

N-am mai scris de ceva vreme nimic despre vacanta din Creta. Am aproximativ 30 de drafturi cu idei si poze despre asta dar nu am fost motivat sa reiau seria de posturi legate de vacanta. Uite ca acum imi fac timp si pentru asta.

In postul asta vreau sa va zic vreo doua despre Agios Nikolaos. Am ramas impresionat de acest oras. Foarte curat, foarte linistit. Nu este insa un loc pentru tineri dornici de distractie, majoritatea persoanelor pe care le-am vazut erau adultii care-si sorbeau linistiti cafelele sau sucurile naturale de portocale pe numeroasele terase postate pe maul marii. Muzica in surdina, mancare buna, yahturi multe dar si preturi pe masura. Mi s-a parut cel mai scump oras din Creta. 

Singurul loc mai agitat este zona lacului Voulismeni, inconjurat de terase si localuri unde era si ceva populatie sub 25 ani si chiar 1-2 Rock Cafe’s. 

Luminile pe lac se vedeau extraordinar, era destul de multa agitatie. Tot aici am vazut cea mai curata plaja administrata de catre primarie. Era pur si simplu impecabila. La doi pasi de plaja erau cateva restaurante cu terase si magazine. Exceptand localnicii, din meniurile restaurantelor si din ce am auzit vorbindu-se in jur, majoritatea turistilor de aici erau de origine franceza. In Xania, de exemplu, e plin de nordici, norvegieni si suedezi.

Mi-a placut foarte mult portul de aici. Multe ambarcatiuni din toate colturile Europei. Am pierdut cateva ore bune admirand si plimbandu-ma prin acest minunat oras. Din pacate se inserase si a trebuit sa plecam spre locul de cazare situat la cativa chilometri distanta, inspre Est.

Ati vazut un caine mai gras ca asta?

Statea si lenevea fara nicio treaba in Xania, pe limani. Parca ar fi foca.

Dupa cum spuneam, deoarece la prima tentativa nu am reusit sa vizitam ambele insule ci doar Lazaretta pentru 30 minute, am decis sa mergem la plaja. Nimic iesit din comun, o zi normala la plaja.
Exceptand o agava imensa ce crestea la 10 m de plaja.

Ramasesem dator cu fotografii si alte povesti din vacanta petrecuta in Creta anul acesta.
Si pentru ca deja a trecut mult timp si imi place sa-mi platesc datoriile, o sa continui, tot cronologic, povestirea.

Dupa ce am vizitat Falasarna si Ancient Falasarna, am petrecut urmatoarele 3 zile incercand sa facem o croaziera catre cele doua insule din apropiere, Lazaretta si Theodoru. In prima zi nu am reusit sa facem rezervare, fiind totul ocupat pentru croaziera “lunga”, cea de 3,5 ore. In a doua zi nu au fost conditii meteo favorabile, era marea agitata. Abia in a treia zi am reusit sa mergem dar pot spune ca s-a meritat asteptarea.
Dar sa le luam pe rand, prima zi, afland vestea ca totul e plin, am decis sa facem totusi o plimbare cu o barca mai mica sa vizitam Lazaretta. A durat 30 minute. A fost dragut dar nu excelent. Barcuta avea partea de jos din sticla si se putea observa marea. Dar timpul a fost prea scurt.

Dupa mica plimbare, am fost la plaja pentru a omora timpul si a ne imprieteni mai bine cu Sorinel (aka The Sun).

Se pare ca si prin Creta au auzit de mine

Poza facuta la CreteAquarium.