Erso’s Blog

Promisesem ca va spun ce mi s-a intamplat anul acesta, eram tot pe centura la Sofia, strada cu 2 benzi pe sens dar drum in lucru si limitare de 40 plus depasirea interzisa. Apare o schimbare de sens la un moment dat, fiind deviati catre sensul celalalt dar mentinandu-se cele 2 benzi pe sensul meu. Fiind curba la stanga, o tai si raman pe banda a doua. Merg regulamentar, fara sa depasesc 40 km/h inca aproximativ 400 m cand imi apare un agent in fata si ma opreste. Vorbea putin engleza, mai mult vorbea cel din masina. Imi cere permisul si pasaportul, i le dau si ma cheama la masina lor. Acolo, celalalt agent (despre care spuneam ca vorbea engleza mai bine), imi deschide echivalentul lor la codul nostru rutier si imi arata ca era depasirea interzisa si ca nu aveam voie sa fiu pe banda a doua. Dau din umeri, nu zic nimic. eram totusi uimit dar nu aveam chef de polemici si i-am lasat sa-si faca numarul. Incepe sa completeze procesul verbal. Ma intreaba daca am “bulgarian money”, spun ca nu si intreb cat e amenda. Imi spune in leva (nu mai retin cat), ii rog frumos sa-mi spuna cat e in euro. Imi spun a aproape 100 Euro. Ma sfatuiesc ei sa intru in Sofia, sa schimb si sa merg sa platesc amenda. Le raspund politicos ca o s-o platesc in Romania, la Bucuresti, la ambasada Bulgariei pentru ca acum nu am timp. Se pare ca mentionarea ambasadei pune ceva probleme pentru agentii bulgari pentru ca deja se agitau, prietenul meu care nu prea vorbea engleza il intreaba pe celalalt ce am zis probabil, pentru ca acesta ii explica gesticuland si reusesc sa deslusesc: ambasada si Bucuresti printre cuvinte. Se intoarce catre mine amicul meu si spune: “No, no, no. You pay town, no Romania”. Eu am prins ideea si continui: “I’ll pay at the Bulgarian embassy in Bucharest when I’ll get back home from my hollyday”. Acelasi raspuns dar completat de inca ceva: “you pay town 100 Euro or here 75″.
Hopa… deja imi cereau spaga. Mi s-a parut nesimtire s-ami ceara 75, undeva pe la 20 le-as fi dat. Continua “negocierile” prin care eu le ceream sa-mi dea procesul verbal sa platesc la Bucuresti, ei spuneau ca nu se poate si tot scadeau din pretul de la fata locului: 50, 30 Euro.
Cand am refuzat ultima oara sa le dau 30 Euro, mi-au dat actele si mi-au spus la revedere. Nu am semnat nimic, nu mi-au dat nicio copie a procesului verbal cu toate ca era completat. Se pare ca la intimidare.

In concluzie, am un sfat pentru cei care le calca meleagurile: aduceti vorba despre ambasada, ori a noastra, ori a lor. Si nu uitati ca in orice fel de conflict, aveti dreptul la interpret.

Bulgarii au semne de limitare a vitezei pe anumite portiuni dar nu au deloc semne de incheiere a acestei restrictii. Ma aflam azi pe un drum european care pe alocuri avea si 2 benzi pe sens si pe alocuri, viteza era limitata la 60 km/h dar ulterior, aceasta limitare nu era scoasa. In special cand drumul se intersecta cu alte drumuri, apareau aceste semne si logic ar fi fost ca dupa ce intersectia trecea, sa se revina la conditiile initiale de trafic. tind sa cred ca in codul lor rutier o astfel de limitare are doar o anumita durata/lungime si asta din doua motive:
1. e greu de crezut ca pe un astfel de drumc are are 2 benzi pe sens sa fie mereu impusa o limitare de 60 km/h
2. Pe autostrada, unde erau limitari de viteza la 90-120 km/h, semnele se repetau periodic.

Stie cineva ceva sigur despre asta?

La fel ca si anul trecut si in acest an am avut ceva peripetii cu politia bulgara. O sa va povestesc intai ce mi s-a intamplat anul trecut si apoi, intr-un post ulterior, ce mi s-a intamplat acum.

Anul trecut, pe centura la Sofia, la un semafor, un stimabil agent ce semana leit cu stimabilii nostri militieni (sapca pe spate, burta, 45-50 ani), dirija circulatia. Eu eram primul la semafor iar el cu fata la mine si mainile departate, semn clar ca trebuie sa ma opresc si sa treaca ceilalti. Numai ca la un moment dat isi lasa o mana jos si imi face un semn ciudat, ceva de genul “avansati”, in practica imi facea semn cu mana sa vin catre el. Toate bune si frumoase dar eu ezitam si cand plecam putin de pe loc, cand ma opream. cand am trecut de linia orizontala ce delimiteaza locul pe care nu trebuie sa-l depasesti cand te opresti la semafor, militianului i s-a pus pata, a fluierat, a oprit pe toata lumea in intersectie, mi-a facut semn sa trec si sa opresc pe dreapta. Mi-a cerut actele si m-a chemat la “borcan” (care era identic cu un vechi borcan de politie de-al nostru). Acolo a incercat el sa-mi arate cu ce am gresit, sa-mi spuna cat e amenda (in leva, evident). Nu vorbea deloc engleza, eu bulgara nici atat. Dupa un timp si-a sarit rau din pepeni vazand ca eu nu schitez nimic si sunt calm si s-a prefacut ca-mi rupe pasaportul. Atat mi-a trebuit:
“Stop! Call my embassy and get me an interpreter”
El: nimic.
Din spate de undeva un alt politai ii spune ceva legat de ce am zis eu, se intoarce catre mine si iar vorbeste ceva. Eu repet:
“Call my embassy and get me an interpreter”.
El se agita, gesticuleaza, urla. Eu nu mai zic nimic.
Daca vede ca n-o scoate la capat cu mine, imi da actele si-mi face semn cu mana sa plec. Eu ii multumesc: “Thank you. Cius” si plec.

Rasaritul de pe autostrada, aproape de Atena

Stie cineva ce inseamna acest semn la bulgari?

Oare e echivalentul lor la “Atentie alte pericole” al nostru?

Imi retrag partial cuvintele exprimate cu cateva ore in urma.
Dupa-masa, la ora 16:00, era nebunie in sala de asteptare. Logic de altfel deoarece pe parcursul zilei toate persoanele fusesera programate la diferite ore dar pentru a primi raspunsul toti au fost chemati la ora 16:00.
O gramada de burtosi, nespalati, tarani, pitipoance, fufe, jmecherasi, colorati si oameni calumea stateau intr-o caldura infernala asteptand sa fie strigati de catre personalul RAR. Si uite asa, am asteptat eu mai bine de un ceas. Domnul amabil de dimineata a disparut, in locul lui a aparut un tip pe la vreo 40 ani scarbit de viata (probabil de la mirosul de transpiratie si de guri nespalate care urlau si injurau in sala de asteptare).
Bine ca am scapat de acest prim pas, urmeaza pregatirea si depunerea dosarului la Trezorerie unde din experienta stiu ca sunt niste doamne tare dragute acolo, ca doar sunt vecine cu cele de la Administratia Financiara.

Pe scurt, azi am fost la RAR. La poarta un angajat care la ineput mi s-a parut gretos ca nu l-a primit pe unu care avea programare la 8 si a venit la 9 acolo. Eu aveam la 9 si am ajus la ghiseu la 9:05. Mi-am cerut scuze (ala incepuse sa injure, poate si asta a fost motivul pentru care l-a refuzat), mi-a scrie pe foaie 9:10, m-am dus la ghiseu unde un domn extrem de amabil, poate chiar exagerat de amabil mi-a verificat actele, m-a indrumat catre casierie si mi-a spus sa revin dupa ce achit. Aici a fost singura nemultumire: la casierie o coada de vreo 10 minute. Revin la domnul amabil, predau actele, imi spune sa revin la ora 16:00 pentru un raspuns. Multumesc si plec.

Poate ca totusi chestiunea asta cu programarea e un lucru bun, ultima oara cand am fost pe-acolo am pierdut o zi intreaga, acum intr-o jumatate de ora maxim eram acasa.

P.S. Programarea asta are si partile ei proaste: daca suni azi prinzi loc prin octombrie, eu am avut noroc, doar o luna am asteptat.

Mi-am adus aminte zilele trecute purtand o discutie pe o conferinta cu niste amici de o intamplare de acum mai bine de 2 ani.

Aveam un Opel Astra vechi de prin 1992, sport, 3 usi, negru, etc. Intr-o dimineata plec de acasa si mi se parea ca nu trage masina. Dupa ce am facut cativa km incep masinile sa ma bliteze, ma dau jos si vad ca dintr-o roata de pe spate iesea fum. Chem tractarile, imi recomanda un service, merg acolo.
“- Domn’le e blocata roata de pe spate.
- Multumesc, am vazut si eu asta. De ce? Cum rezolvam?
- Pai s-o desfacem intai, asteptati si dumneavoastra la barul din colt”
Da, era un service obscur care nu avea evident sala de asteptare. Dupa aproximativ o ora sunt chemat de un pusti ca e gata masina.
“- Gata sefu’, merge acum.
- Ce avea?
- E chestii de finete, degeaba iti spun ca nu le stii mata.”
In fine, platesc, multumesc, ma urc la volan, trag frana de mana sa vad daca mai tine, o las jos, dau sa plec, evident masina iarasi tragea greu, roata iarasi blocata. Merg peste mecanic.
“- Domnul meu, nu merge, este iarasi blocata.
- Cum domne ca mergea, am probat-o eu.
- Pai o fi mers dar acum iar nu merge.”

Se invarte el pe langa masina, se uita, analizeaza si ma intreaba:
“- Domn’le, dumneata ai tras frana de mana?
- Da, evident.
- Aoleu pai nu trebuia ca se blocheaza iar roata.
(Eu eram deja perplex)
- Pai si eu ce fac, nu mai trag frana de mana deloc?
- Pai nu, la ce va trebuie?
- Domnul meu, daca nu era utila frana de mana nu o mai puneau astia pe toate modelele de masini existente. Asa ca va rog frumos sa-mi reparati masina daca puteti, daca nu sa-mi spuneti si merg la un service unde se poate.
- Hai domne ca merge si fara de mana, o bagi in viteze.
- Domnul meu, nu pricepeti ca eu am nevoie de frana de mana si vreau ca aceasta sa functioneze?
- Bine bine, dar o luati maine”

A doua zi a mers dar am refuzat sa le mai platesc ceva, doar ce platisem reparatia inainte.

P.S. Johan mi-a spus ca sigur era proprietar de dacie 1300.